Ca de obicei, dacă ni se aştern în faţă câteva rânduri dintr-o poveste, prin cele câteva rânduri reuşim să pătrundem într-o lume nouă, complexă şi, de ce nu, infinită. Aşa se întâmplă şi cu povestea Aurorei, pe care nu se poate să n-o fi auzit cel puţin o dată. De data asta însă, povestea Aurorei nu-i chiar a Aurorei, ci, mai de grabă, descoperită prin perspectiva eroinei eponime ale cărei acţiuni şi sentimente par a fi negative şi împotriva tuturor – Maleficent.
A fost odată ca niciodată un tărâm fermecat, cu plaiuri fermecate, unde trăiau zâne şi troli, copaci vorbitori şi broaşte care se jucau în noroi, vesele şi pline de viaţă. Creaturile magice şi oamenii de pe celălalt tărâm îl cunoşteau drept "The Moors". Tot acolo, într-unul dintre copaci, o mică zână cu aripi uriaşe îşi antrenează puterile pentru a deveni, în scurt timp, protectoarea întregului tărâm magic. Când Maleficent (Isobelle Molloy) află că un hoţ a pătruns în "The Moors" pentru a lua una dintre pietrele preţioase de la Fântâna Bijuteriilor, află că hoţul este un băiat nume Stefan, care vine din lumea oamenilor.  Stefan revine în Moors câteva săptămâni mai târziu şi, în timp ce Maleficent îi arată frumuseţile regatului ei, cei doi se găsesc prinşi în vraja dragostei. Mai mult, când Maleficent împlineşte 16 ani, Stefan reuşeşte să strângă şi mai mult legătura dintre ei doi  printr-un „sărut al dragostei adevărate”, aşa cum îi spune el. În lumea oamenilor însă, regele îşi plănuieşte cu minuţiozitate atacul pentru cucerirea tărâmului magic şi, nu după mult timp, el şi armata lui păşesc alături de zâne şi troli. Maleficent (Angelina Jolie, de data asta) învinge atacul regelui cu ajutorul celorlalte creaturi magice, iar când acesta se întoarce la castel, le spune tuturor că va oferi regatul său celui care o ucide pe Maleficent. Surprinzător, pentru tânărul Stefan (Sharlto Copley) dragostea adevărată se refractă în moştenirea castelului şi întregului regat. Acesta reuşeşte să o adoarmă pe Maleficent şi să-i taie aripile pe care i le duce regelui. Din acest moment, putem spune despre Maleficent că nu i s-ar fi putut alege un nume mai potrivit. Povestea Aurorei începe să prindă formă şi ea; La botezul prinţesei, fiica lui Stefan, Maleficent pătrunde între porţile castelului şi, precum una dintre ursitoarele micuţei, îi oferă acesteia un „dar”. Aurora (Elle Fanning) este învăluită de blestemul care o va urmări până la vârsta de 16 ani, când se va înţepa într-un fus şi va intra într-un somn adânc, până când va primi sărutul dragostei adevărate, cu toate că, în concepţia eroinei, dragostea adevărată nu era altceva decât o iluzie. Maleficent o urmăreşte din umbră pe tânăra Aurora, până când aceasta împlineşte, în cele din urmă, 16 ani. În tot acest timp, în inima ei se strecoară dragostea, puţin câte puţin şi, în cele din urmă, Maleficent îşi doreşte să nu fi aruncat blestemul asupra copilei. 
Finalul e în mare parte neaşteptat, povestea se sfărşeşte printr-o scenă exact ca de basm care, bineînţeles, are un final fericit, unde binele învinge răul.
Isobelle Molloy se descurcă binişor în rolul tinerei Maleficent, însă pe alocuri se observă o mică stângăcie din cauza lipsei de experienţă.  La fel se întâmplă şi cu tânărul Stefan, Michael Higgings. Pe de altă parte, Angelina Jolie continuă să surprindă prin numeroasele expresii faciale pe care le adoptă în cel mai realist mod cu putinţă. Una dintre scenele care transmit cu adevărat o emoţie puternică este chiar cea în care Stefan îi taie aripile zânei, iar ca urmare a acestui tragic eveniment, Maleficent este nevoită să meargă pe jos, slăbită din toate punctele de vedere. Mai apoi, atitudinea de superioritate pe care o adoptă în timpul caracterului negativ o acoperă întru totul pe Jolie şi i se potriveşte ca o mănuşă.  Dacă rolul lui Elle Fanning a fost de a-şi face simţită prezenţa prin enervantul comportament de fetiţă naivă în rolul Aurorei, atunci cu siguranţă şi l-a interpretat impecabil. Având în vedere factorii tehnici, efectele sunt chiar frumos realizate şi puse în evidenţă, deşi toate amintesc într-o oarecare măsură de cărţile lui Tolkien. Acţiunea nu lipseşte din film, deşi putea fi şi mai multă de atât, iar scenariul e absolut superb - mai ales vocea naratoarei de pe fundal.



Am urmărit filmul cu plăcere şi chiar îl recomand, mai ales fanilor Angelinei. Vizionare plăcută! :)