miercuri, octombrie 29, 2014

UPDATE: Am afișat câștigătoarea în formularul de mai jos și o rog să trimită un mesaj, fie pe pagina de facebook, fie pe e-mail (artquakeee@yahoo.com), cu adresa la care putem trimite premiul.

Termenul limită pentru trimiterea datelor este 17 Noiembrie. Dacă nu le primim până atunci, vom fi nevoiți să alegem alt câștigător.

Felicitări și mulțumim tuturor pentru participare! În curând, un nou concurs.

Dă fuga la bucătărie și pregătește-ți o cafea, pentru că de cărți ne ocupăm noi! :)

Împreună cu partenerul nostru, editura Univers, am pregătit un alt pachet format din două cărți faine, care vor porni către unul dintre voi.

Tot ce trebuie să faci este să completezi corect formularul de mai jos și să aștepți cuminte până pe 15 NOIEMBRIE, când îți vom spune dacă ai câștigat sau nu.





a Rafflecopter giveaway

În același timp, am dori să facem un anunț.

Editura Univers ne invită pe toți la un eveniment la căldură, cu ceai cald și povești.

Povești despre Rusia. Ceai cu Alexandr Soljenițîn este numele întâlnirii la care ne invită. Va avea loc sâmbătă, 1 noiembrie, la Librăria Bastilia și face parte din CDPL.Fest-ul cu numărul 30 organizat de un cristian și CDPL.

Invitați să vorbească despre poveștile rusești, despre literatura lui Alexandr Soljenițîn și experiențe personale din jurul acestor teme sunt Octavian Soviany și Vasile Ernu.

”Noi vă așteptăm cu samovarul pregătit, cu Russian Caravan și cărți de Soljenițîn gratuite, care vor putea să vă completeze colecția.”, ne asigură ei. :)

Posted on miercuri, octombrie 29, 2014 by emy

21 comments

sâmbătă, octombrie 25, 2014

Cu toate că toamna n-a prea vrut să rămână pe la noi, filmele, cărțile și serialele au tot aparut, încă de la începutul ei, obligându-ne să mai luam o pauză de la problemele de matematică, clasicii literaturii române și lecțiile interminabile la biologie (că doar vacanța de vară a fost scurtă, nu?).

Așadar, anul 2014 continuă să ne surprindă. Am pregătit pentru voi 5 noi apariții din industria cinematografică, abstracte, pline de suspans și informație. În plus, cu toții avem nevoie de ceva care să ne distragă puțin de la faptul că preferatul nostru, Game of Thrones, revine tocmai în aprilie 2015.


#1 American Horror Story: Freak Show

În primul rând, serialul acesta, în toate cele trei sezoane de până acum, a fost absolut minunat. Personaje puternic conturate, poveste diferită în fiecare sezon, fără clișee, nimic previzibil, foarte complexă și așa mai departe. Dacă mi-ar cere cineva să decid care a fost sezonul meu preferat dintre toate, nu aș ști ce să răspund.

În al doilea rând, ceea ce nu cred că-i o surpriză pentru fani, cel de-al patrulea sezon tocmai ce a început, sub numele de ”Freak Show”.În ceea ce privește povestea acestui sezon, se pare că producătorul Ryan Murphy a avut o sursă de inspirație de undeva din anii '90 – una dintre fotografiile Susanei Meiselas, intitulată ”Carnival Strippers”. După ce s-a convins că tema carnavalului este, fără doar și poate, cea mai bună alegere pentru următorul sezon, producătorul le-a prezentat fotografia și actrițelor Jessica Lange și Sarah Paulson, care au fost la fel de încântate precum Ryan.

Ryan a încercat să readucă pe ecrane viața de carnaval a anilor 90 și, prin aceeași temă, să combată, într-un fel, discriminarea adresată celor născuți cu probleme, malformații ale fizicului. Multe dintre personajele care apar în acest sezon se prezintă la fel de reale precum sunt în viața cotidiană, pe când altele au fost supuse efectelor speciale. Cu toate acestea, Ryan le pune în valoare complexitatea individuală, folosindu-se chiar de poveștile lor de viață, pe când ele își dovedesc curajul de a se afișa în fața întregii lumi.


#2 How to Get Away With Murder


Primul sezon al serialului încadrează primul semestru la facultatea de drept din Statele Unite, toate lecțiile pe care studenții le învață și aplicarea lor în viața de zi cu zi. Profesoara Annalise Keating, în același timp avocată de succes, își predă lecțiile total diferit față de alți profesori, într-un mod cât mai practic și mai eficient.

Fiecare episod se bazează pe un caz, pe care Annalise încearcă să îl câștige cu ajutorul celor doi asistenți ai săi, Frank (Charlie Weber) și Bonnie (Weil) alături de cinci studenți aleși în urma unui exercițiu practic. Într-un interviu adresat producătorului, acesta afirmă că își dorește să facă fiecare crimă să pară ca și când oricare dintre noi ar fi putut s-o comită, adică orice om normal supus unor circumstanțe extreme.

Acțiunea îmbibată în suspans și mister se conturează în jurul dinamismului dintre personaje, mai ales al conflictului perpetuu dintre studenții care se zbat să își dovedească valoarea în ochii doamnei Keating și al romantismului (vinovat) dintre unele personaje.


#3 Gotham

După cum mulți dintre noi știm, Gotham e, fără doar și poate orașul lui Batman. De data aceasta însă, producătorii își doresc să se axeze pe două idei – corupția orașului de dinainte de implicarea lui Batman și felul în care antagoniștii pe care îi cunoaștem din benzile desenate  DC devin mai mult decât criminali obișnuiți. De fapt, unul dintre producătorii executivi, Danny Cannon, afirmă că serialul se va apropia cel mai mult de ”Arrow” și îl prezintă ca pe un ”spectacol cu polițiști de modă veche”.


#4 Constantine

Pe cartea de vizită a lui John Constantine scrie ”exorcist specializat în arte întunecate”. Da… fanilor supranaturalului ar trebui să le placă asta. John știe că este înzestrat cu ceva, așa că își sacrifică timpul pentru alungarea demonilor care pun stăpânire pe sufletele oamenilor din jurul lui. Mai mult, de partea lui Constantine stă chiar un înger din Vechiul Testament, care ajută și el la nimicirea celor damnați.

Totodată, fanii serialului ”True Blood” vor avea o surpriză plăcută, astfel încât Lucy Griffins va juca rolul lui Zed, cu toate că apariția personajului în cadrul episoadelor este nedeterminată în spațiu și timp. La fel se întâmplă și cu celelalte personaje secundare, așa că nu vă atașați prea repede de ele. Nu știm când și dacă urmează să mai apară în episoadele ulterioare.


#5 Forever

Un alt subiect interesant este abordat de ”Forever”, cu Ioan Gruffudd în rolul protagonistului, Henry Morgan, care lucrează la morga unui spital. Nu ar fi chiar atât de dubios dacă Henry nu ar avea 200 de ani și dacă nu ar fi nemuritor. Ei bine, este. Și, pe de altă parte, nu degeaba lucrează la morgă, ci ca să investigheze cadavrele în căutarea răspunsului pentru imortalitatea lui. Așadar, Henry nu mai îmbătrânește, deci are tot timpul din lume, literalmente, să își dezvolte abilitățile și să acumuleze cât mai multă informație. De unde au pornit toate acestea? De la reîncarnarea subită, manifestată după prima lui moarte.




Nu știu ce aveți voi de gând să faceți, dar eu cu siguranță am să le urmăresc pe toate până la ultimul episod. În caz că veți face și voi același lucru, vă așteptăm cu păreri! :)

Posted on sâmbătă, octombrie 25, 2014 by emy

No comments

marți, octombrie 14, 2014



„Pe 11 noiembrie, Lowboy alerga să prindă metroul”. Cu fraza aceasta, John Wray deschide un amalgam de cuvinte în spatele cărora se zbate să iasă la suprafaţă o lume nouă, prea puţin abordată în general, cu senzaţii noi, gânduri abstracte şi întâmplări minuţioase. Nu pot să spun decât că, la început, titlul cărţii m-a determinat cel mai mult să o citesc – „Lowboy”. M-am aşteptat, ce-i drept, să fie o lectură diferită de ceea ce am citit până acum, din toate punctele de vedere, datorită titlului şi, mai apoi, datorită descrierii destul de vagi pe care am găsit-o pe cea de-a patra copertă.


Stilul lui John Wray este complex, minuţios, un pic dificil de urmărit. Pentru cei pasionaţi de scris mai ales, stilul lui e un exerciţiu extrem de constructiv.

Lowboy, aşadar, este un adolecent de 16 ani care reuşeşte, într-un fel, să evadeze din ospiciul de boli mentale. Primul loc spre care se grăbeşte să ajungă, aşa cum sugerează şi fraza iniţială a cărţii, este metroul. Metroul nu numai că este un loc fizic sigur pentru Lowboy, ci este şi unul spiritual, cu toate că şi aici trecutul îl urmăreşte într-o manieră nu tocmai plăcută. Pe parcursul unei singure zile în care are loc întreaga acţiune a cărţii, Lowboy se regăseşte în metrou de cele mai multe ori.

N-ai să poţi să pătrunzi în mintea unui schizofrenic mai mult decât ai să pătrunzi prin cartea asta imprevizibilă şi abstractă.

Pe de altă parte, perspectiva naraţiunii mai conturează încă un alt personaj, mama lui William Heller, aka Lowboy, pe care acesta o numeşte întotdeauna Violet. Violet are în vedere ajutorul unui alt personaj, detectivul Laatef, cel care investighează cazul lui Lowboy şi care speră să-l prindă pe băiat. Cu toate acestea, deşi amândoi, atât Violet, cât şi Laatef îşi doresc să-l aducă înapoi pe tânărul schizofrenic, motivul din spatele aceleiaşi dorinţe este diferit în ambele situaţii: Laatef speră să-l prindă pentru ca acesta să nu rănească pe cineva, pe când Violet spera ca nu cumva cineva să-l rănească pe el. Motivele nu sunt tocmai ascunse, însă scopul este bine întemeiat din partea amândurora. Astfel, cea de-a doua parte a cărţii are în vedere cazul detectivului Laatef şi a mamei îngrijorate, care devine, pe parcurs, mai mult decât un simplu caz.

 Succesiunea scenelor te va lăsa cu sufletul la gură - se vor termina când nu te aştepţi şi vor continua de unde nici nu te gândeşti. 

Totodată, apare şi cel de-al patrulea personaj, în antiteză cu eroul suferind de schizofrenie – Emily. Emily, deşi mai înaintată în vârstă cu un an decât Lowboy, este cea care şi-a potrivit o mare parte a copilăriei în funcţie de gândurile, dorinţele şi nevoile prietenului său (cel mai bun). Până ca motivul acestor acţiuni să devină mai clar, capitolele au continuat într-o manieră destul de confuză şi greu de urmărit. Totuşi, personajul care a ajutat cel mai mult la descoperirea adevărului nu a fost Lowboy, nici detectivul, ci Violet, care a aşezat piesele unui puzzle încet şi calculat, un puzzle al vieţii fiului său, povestind despre boala lui şi despre felul în care s-a prezentat pe parcursul anilor.

Fiecare personaj este atât de puternic conturat, încât vei reuşi cu uşurinţă să te contopeşti cu gândurile şi acţiunile lor. Bineînţeles, asta ne şi dorim atunci când citim ceva, nu-i aşa?

Revenind asupra lui Lowboy, încă aflat într-un metrou din New York, acesta continuă să-şi pună întrebarea „De ce m-am născut?”, cu toate că răspunsul este mereu acelaşi, „ca să salvez lumea”. Planul eroului este de a salva lumea, în adevăratul sens al cuvântului, fiind ferm convins că întreaga existenţă umană avea să fie rasă de pe faţa Pământului din cauza încălzirii globale. În acelaşi timp, el cunoaşte toate datele exacte în care are să se întâmple catastrofa. Pentru a opri încălzirea globală, catastrofa uriaşă, Lowboy se gândeşte că singurul lucru pe care îl poate face este acela de a trece de bariera propriului sine, de a se pierde în lume, a le cunoaşte cotidianul şi a prelua toate aceste lucruri şi pentru el, care este atât de diferit de restul celorlalţi – „special”, aşa cum îl numeşte Violet - "Ordinea lumii nu este şi ordinea mea"- Astfel, Lowboy începe cu primul lucru pe care l-ar face un adolescent de vârsta lui: sexul.

Fiecare concept are ceva nou de spus, cartea este plină de informaţie nouă, aşa că la sfârşitul lecturii, cu siguranţă vei învăţa ceva din paginile ei.

La un moment dat al lecturii, am devenit conştientă de faptul că aproape fiecare dintre personajele prezentate mai sus sunt conturate în jurul unui nume fals, unei porecle. De aceea, m-am gândit care ar fi putut fi semnificaţia lor. Pentru „Lowboy” nu a fost greu, deşi a durat ceva până să fie explicată: „Un lowboy este ceva inutil, nu ca un highboy”. Porecla a rămas contopită cu sinele lui William Heller, ceea ce înseamnă că acesta a acceptat definiţia şi, mai mult, a crezut în ea. Pentru Laatef care, de fapt, se numeşte Rufus Lamarck, semnificaţia ar putea fi simplul fapt că lucrează sub acoperire, dar s-ar putea acoperi la fel de bine de sinele lui rigid, singuratic. Lowboy o numeşte pe mama lui „Violet”, datorită faptului că ea este motivul pentru care el se află în suferinţă, aşadar ea îi aparţine lui, ca o compensare pentru situaţia actuală. De aceea, se decide să îi spună simplu Violet.

Cât despre Emily, cea care nu are niciun fel de poreclă, se prezintă ca un simbol al dragostei aflată la cote maxime, care ar face orice pentru Lowboy, participând inclusiv la „salvarea lumii” pentru el. Lowboy, desigur, cunoaşte toate aceste lucruri şi, deşi ataşat în felul lui de Emily, scopul lui este mai important decât persoana cu ajutorul căreia îşi pune planul în aplicare.

Cel mai interesant aspect al cărţii nu este neapărat boala lui Lowboy, ci felul în care aceasta se împleteşte cu vârsta lui, perioada adolescenţei, care şi ea prezintă probleme, atât din partea mediului intern, cât şi din a celui extern. De fapt, la un moment dat chiar apare o scenă în care Lowboy nu îşi poate cumpăra nici măcar câteva gogosi fără să pornească un conflict între el şi vânzătoare. Cu toate acestea, "Lowboy" nu este o carte obişnuită, asta-i clar, şi din această cauză, John Wray poate fi considerat un artist adevărat.

Nu în ultimul rând, ideea lui John Wray cu ajutorul căreia a jonglat cu cuvintele în „Lowboy” va rămâne cu tine mult timp după ce ai terminat de citit cartea.


"Lowboy este o altă odisee urbană a unui Ulise suspendat între două lumi."

Mulţumim, din nou sponsorului nostru, editura Univers, pentru şansa de a citi această carte. Totodată, cartea poate fi comandată de AICI.

Posted on marți, octombrie 14, 2014 by emy

1 comment

sâmbătă, octombrie 04, 2014

Timpul trece, toamna nu întârzie să-şi facă simţită prezenţa, iar noi ne bucurăm în continuare de cărţi. Editura Univers ne pregăteşte pentru un amalgam de titluri noi în toamna aceasta. Vă gândiţi la ce mă gândesc şi eu? O carte bună, o ceaşcă de ceai şi o pătură călduroasă, într-o zi ploioasă de octombrie. Răsfăţ, nu altceva!


Două dintre titlurile editurii Univers care se află în pregătire sunt deja pe cale să apară în rafturile librăriilor. Mai mult, vor face parte din programul Festivalului Internaţional de Carte Transilvania, în Cluj, între 7 şi 12 octombrie, unde puteţi merge şi voi. Aşadar, pe lângă multe alte surprize pe care le are în vedere Festivalul, veţi putea face cunoştinţă cu:

- Cronici romanţate, Boris Vian

- Blestem curgerea timpului, Per Petterson, volum ce inaugurează o nouă serie de autor, dedicată scriitorului norvegian.

Toate acestea vor avea loc în piaţa centrală a Clujului:

Joi, 9 octombrie, ora 16.00: Book Hunt, în colaborare cu Asociația Dare to Dream

Vineri, 10 octombrie
17.00-18.00 Lansări de carte: 

Cronici romanţate de Boris Vian (traducere de Diana Crupenschi). Participă: Ştefan Baghiu şi Alex Goldiş. 
Blestem curgerea timpului de Per Petterson (traducere de Karmen Bålko). Participă: Excelenţa Sa Doamna Tove Bruvik Westberg, Ambasador al Regatului Norvegiei în România, Sanda Tomescu Baciu şi Irina Petraş.

Sâmbătă, 11 octombrie
18.00-19.00 Seară de lectură din autori norvegieni:
Hanne Ør
stavik, Lars Saabye Christensen, Jostein Gaarder, Per Petterson. Participă: Hanne Ørstavik,Excelenţa Sa Doamna Tove Bruvik Westberg, Ambasador al Regatului Norvegiei în România, Sanda Tomescu Baciu, Irina Petraş, doctoranzi şi studenţi ai Departamentului de Limbi şi Literaturi Scandinave din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”.

19.00-20.00 Lansare de carte: Iubire de Hanne Ørstavik (traducere de Aurora Kanbar şi Erling Schøller), Editura Univers. Prezintă: Sanda Tomescu Baciu şi Irina Petraş. Cu participarea autoarei şi a Excelenţei Sale Doamna Tove Bruvik Westberg, Ambasador al Regatului Norvegiei în România.



Câteva cuvinte despre cele două titluri :)

Cronici romanțate, Boris Vian

Traducere Diana Crupenschi (reeditare)
Seria de autor Boris Vian

Volumul cuprinde prima piesă a lui Boris Vian tradusă în românește, Ecarisajul pentru toți, urmată de seria de Cronici romanțate apărută în volumul de opere complete. Ecarisajul pentru toțieste una dintre cele mai cunoscute piese ale lui Vian, în care umorul negru, absurdul și jocurile de cuvinte amintesc teatrul lui Eugène Ionesco. Cât despre Cronicile romanțate, acestea fac parte dintr‑o categorie de texte aparte scrise de Vian și apărute inițial în publicații periodice precum săptămânalul La Rue: colorate, incisive, ciudate sau sobre, Cronicile sunt un dublu portret, al epocii lui Vian și al preocupărilor autorului: viața mondenă, jazz‑ul, automobilele, literatura, stilul de viață american.

Despre Boris Vian (1920‑1959) s‑au spus tot felul de lucruri: „copil teribil al literaturii franceze“, „autor al celui mai sfâşietor roman de dragoste din literatura lumii“ (Raymond Queneau), stea căzătoare în peisajul cultural extrem de animat al Franţei anilor ’40-’50, acest inginer‑scriitor‑muzician‑actor este mai întâi de toate cunoscut ca scriitor, în special datorită romanului său Spuma zilelor. Înzestrat cu o extraordinară imaginație și cu o ușurință de a scrie remarcabilă, Boris Vian a publicat mai multe romane (Spuma zilelor, Iarba roșie, Smulgătorul de inimi, Femeile nu‑și dau seama), nuvele, piese de teatru, poeme.





Blestem curgerea timpului, Per Petterson

Traducere Karmen Bålko 
Seria de autor Per Petterson

Când lumea pare a se nărui în jurul lui Arvid – un divorț iminent, diagnosticarea unei maladii grave a mamei lui, situaţia politică a lumii –, amintirile sunt cele care‑l ajută să găsească un sens în inexplicabil și să nu se scufunde definitiv. Un roman despre nostalgie, singurătate, despre relații de familie complicate și despre necruțătoarea trecere a timpului. „Petterson, într‑un scris fără pretenții, dar cu o abilitate extraordinară, face ca statul pe marginea acestui abis personal și mut să pară eroic. Există o calitate pe care o pot numi doar farmec, sau ceva asemănător farmecului, în sensibilitatea esențialmente întunecată și singuratică a autorului. Arvid nu e un personaj special. Nu e nici fiul favorit, nici oaia neagră a familiei, ci copilul mijlociu universal, care tot timpul e trecut cu vederea. Și totuși, Arvid exercită un fel de atracție gravitațională asupra cititorului, păstrându‑și echilibrul în situația plină de contradicții, lipsită de dragoste în care s‑a trezit pe neașteptate. Poate că nu pare a fi mare lucru, dar e chiar foarte mult.“

Stacey D’Erasmo, New York Times Book Review
Scriitorul norvegian Per Petterson (n. 1952) a debutat în 1987 cu volumul de povestiri Aske i munnen, sand i skoa (Cenușă în gură și nisip în pantofi). De atunci a publicat mai multe romane, între care Jeg nekter și Det er greit for meg (în curs de apariție la Editura Univers) și un volum de eseuri, ajungând printre cei mai traduși scriitori norvegieni. Publicat în 2003, romanul Ut og stjæle hester (La furat de cai) a ajuns imediat best‑seller în Norvegia, unde a avut un tiraj de peste
140.000 de exemplare și a rămas mai bine de un an pe lista celor mai bine vândute cărți.


 În Marea Britanie, romanul a fost distins cu Independent Foreign Fiction Prize, iar în Norvegia a primit premiul criticii și premiul pentru cea mai bine vândută carte, fiind desemnat cel mai bun roman al anului și tradus în mai mult de 45 de limbi. La sfârșitul anului 2007, când a fost tradusă în SUA, cartea lui Petterson a fost inclusă în topul celor mai bune zece cărți ale anului, realizat de New York Times Book Review. Romanul La furat de cai a apărut la Editura Univers în 2007 și s‑a vândut în peste 30.000 de exemplare.


Totodată, nu uitaţi de concursul care se desfăşoară încă pe Pagina de Facebook, unde puteţi căştiga două titluri de-ale editurii Univers!

Posted on sâmbătă, octombrie 04, 2014 by emy

No comments